Incepem la mijlocul secolului al XIX-lea. In Europa, ascensiunea nationalismului submineaza puterile dominante. Regatul Sardiniei, aliat cu Franta, invinge Imperiul austriac si obtine unificarea Italiei. Prusia, care priveste confederatia germana, ii infrange si ea pe austrieci pentru a crea Confederatia Germana de Nord.
Primul razboi mondial, 5 ani mai tarziu
Se aliaza cu statele germane din sud, invinge Franta si obtine crearea Imperiului German, care este proclamat la Versailles. Noua tara preia Alsacia Lorena. Pentru a descuraja atacurile de razbunare ale francezilor, Germania se apropie din punct de vedere diplomatic de Austria-Ungaria si de Rusia.
Si isi dezvolta rapid industria si armata. In sud-estul continentului, insurectiile ameninta Imperiul Otoman. Rusia, inamicul sau istoric, profita de situatie si, dupa un razboi, declanseaza independenta statelor balcanice si pune stapanire pe teritorii.
Cu toate acestea, statutul in ascensiune al Rusiei nu este vazut cu ochi buni de puterile occidentale, care se reunesc la Berlin pentru a revizui tratatul. Acest lucru inrautateste opinia publica rusa despre Germania. Aceasta din urma semneaza apoi o alianta militara defensiva cu Austria-Ungaria. Italia se alatura aliantei, dupa ce Franta cucereste Tunisia, pe care o ravneste de mult timp.
Cele trei parti formeaza Triplice sau Tripla Alianta.
Germania, devenita o mare putere, se angajeaza intr-o politica coloniala. Tara reuneste la Berlin puterile europene pentru a stabili reguli privind colonizarea, apoi isi insuseste teritorii in Africa si Asia. Acest lucru provoaca frictiuni cu imperiile coloniale britanic si francez. Confruntate cu puterea germana in crestere, Franta si Rusia semneaza o alianta militara secreta.
Franta obtine apoi de la Italia un tratat secret de neutralitate, care ar evita sa fie nevoita sa gestioneze un al doilea front in caz de razboi. Regatul Unit se simte, de asemenea, amenintat de ascensiunea Germaniei, in special de flota sa militara, care poate concura cu Royal Navy. In plus, Germania se apropie din punct de vedere diplomatic de Imperiul Otoman, in special prin construirea unei linii de cale ferata care sa lege Berlinul de Bagdad si care sa faciliteze accesul la petrolul mesopotamian, ravnit de Imperiul Britanic. Franta, Regatul Unit si Rusia semneaza apoi o alianta militara si creeaza Tripla Intelegere.
Aliantele risca sa antreneze intregul continent intr-un razboi.
Marile puteri se lanseaza intr-o cursa a inarmarii si pregatesc planuri militare. In sud-estul continentului, Imperiul Otoman este slabit de o revolutie. Austro-Ungaria profita si anexeaza Bosnia si Hertegovina. Rusia, dar mai ales Serbia, care viseaza sa uneasca popoarele slave din sud, se opun acestui demers. Apoi, doua razboaie balcanice imping Imperiul Otoman pana la granitele continentului.
La 28 iunie 1914, la Sarajevo, mostenitorul tronului austriac François-Ferdinand si sotia sa sunt asasinati de un nationalist sarb bosniac. Austro-Ungaria acuza Serbia ca a organizat atacul. Rusia ia apararea Serbiei, in timp ce Germania, devenita principala putere militara a lumii, isi sustine aliatul austro-ungar.
La 28 iulie, Austro-Ungaria declara razboi Serbiei.
Rusia reactioneaza prin decretarea unei mobilizari generale a trupelor sale, ceea ce determina Germania sa lanseze planul sau militar. Pentru a nu fi nevoita sa lupte simultan pe doua fronturi, Germania intentioneaza sa invinga rapid Franta, ocolindu-i armatele prin lansarea unui atac surpriza dinspre nord.
Apoi se va concentra asupra Rusiei, ale carei trupe vor avea nevoie de mai mult timp pentru a se mobiliza. Germania declara razboi Rusiei, invadeaza Luxemburgul si lanseaza un ultimatum Belgiei, cerand dreptul de trecere pentru trupele sale. Belgia refuza, insistand asupra neutralitatii sale. A doua zi, Germania declara razboi Frantei si lanseaza ofensiva. Regatul Unit, care garanteaza neutralitatea belgiana, declara la randul sau razboi Germaniei si isi trimite trupele in Franta.
In cateva zile, toate puterile europene, precum si Muntenegru, intra in razboi. Doar Italia ramane neutra in aceasta etapa. In Asia, Japonia – care este aliata cu Regatul Unit – declara razboi Germaniei si se pregateste pentru o invazie a coloniilor sale din China si din nordul Oceanului Pacific.
Pe frontul de est, Rusia isi lanseaza ofensiva mai devreme decat se astepta Germania, dar nu reuseste sa castige teren in Prusia de Est, in timp ce, mai la sud, Austro-Ungaria se retrage. In vest, armatele aliate nu pot retine avansul german. Armatele franco-britanice se retrag in Marne, unde se reorganizeaza, in timp ce guvernul francez fuge din capitala si se refugiaza la Bordeaux.
Dar prima armata germana care tine flancul pivoteaza departe de Paris pentru a se alatura celei de-a doua armate si a continua sa inconjoare fortele aliate.
Armata de rezerva pariziana ataca mai la nord, oprind inaintarea germana.
Cu aceasta bresa in randuri, fortele aliate se napustesc si forteaza retragerea germana. Acesta este esecul planului Schlieffen. Cand frontul se stabilizeaza, cele doua tabere incearca sa se flancheze reciproc si se angajeaza intr-o cursa spre mare.
Pentru Germania, este vorba, de asemenea, de izolarea Belgiei si de capturarea porturilor in care debarca intaririle si proviziile britanice. Armata belgiana reuseste cu greu sa se alature frontului de razboi aflat in impas. Retele de transee sunt sapate de ambele parti pe o distanta de aproximativ 700 km intre Marea Nordului si granita cu Elvetia. Acum ca frontul vestic este inghetat, ambele parti folosesc forta maxima pentru a ataca inamicul: razboiul devine total.
Puternica Royal Navy impune o blocada navala Germaniei, in timp ce submarinele germane sunt trimise in apele britanice pentru a scufunda toate navele si vasele. Aviatia, care este inca o inventie recenta, este folosita pentru prima data pentru observatii. Avioanele vor fi apoi folosite treptat pentru bombardamente si lupte aeriene. Germanii folosesc dirijabilele zeppelin pentru a bombarda Parisul de doua ori si Anglia de aproximativ 50 de ori.
Ambele tabere folosesc gaze letale pentru a ataca inamicul din transee.
In spatele liniilor de front, populatii intregi participa la efortul de razboi, inclusiv femei care sunt implicate in fabricile de armament. In intreaga lume, coloniile europene si dominioanele britanice sunt implicate in razboi.
Acestea cuceresc colonii germane si furnizeaza mari intariri de soldati pe front. Pe Frontul de Est, Rusia are probleme cu trupele austro-germane. Imperiul Otoman profita de ocazia de a intra in razboi alaturi de Puterile Centrale. Un nou front se deschide in Caucaz, deoarece Marea Britanie debarca o armata indiana in Mesopotamia cu scopul de a prelua controlul resurselor de petrol.
Ca reactie, Puterile Centrale lanseaza o ofensiva spre Canalul Suez pentru a taia liniile de aprovizionare din India, dar sunt oprite in inaintarea lor. In Caucaz, dupa esecul ofensivei otomane, guvernul ii acuza pe armeni ca au sprijinit Rusia. Ca represalii, mai mult de jumatate din populatia armeana va fi masacrata in ceea ce astazi este recunoscut drept genocid de 32 de tari, dar nu si de Turcia.
Pentru a sprijini Rusia izolata geografic, Aliatii doresc sa deschida o ruta maritima de aprovizionare prin stramtoarea Dardanele. Navele franco-britanice intra in stramtoare pentru a bombarda forturile otomane, dar gasesc apele pline de mine marine, ceea ce forteaza retragerea.
O luna mai tarziu, la 25 aprilie, Aliatii organizeaza o debarcare militara, dar apararea otomana rezista, creand un alt front de razboi blocat. In timpul razboiului submarin, Germania scufunda nava britanica Lusitania, provocand 1.200 de victime civile, inclusiv 128 de cetateni americani. Statele Unite, oficial neutre pana in acel moment, inregistreaza un protest.
Pentru a impiedica SUA sa intre in razboi, Germania isi incetineste razboiul submarin. Italia, dupa ce negociaza cu Tripla Intelegere pentru a anexa noi teritorii, declara razboi Austro-Ungariei si lanseaza o ofensiva in jurul raului Isonzo.
Pe Frontul de Est, Rusia isi incheie retragerea si stabilizeaza frontul de lupta. Bulgaria, care doreste sa recupereze teritoriile balcanice, se alatura Puterilor Centrale. Impreuna cu fortele austro-germane, acestea invadeaza Serbia.
Ca reactie, Aliatii incalca neutralitatea Greciei, folosind Salonicul pentru a debarca intariri venite de pe fronturi precum Dardanelele, unde victoria otomana este completa. Dar este prea tarziu pentru armata sarba coplesita, care fuge prin Albania.
Trupele sunt debarcate pe insula Corfu, de unde vor fi readuse treptat pe frontul macedonean.
Pe frontul de vest, Germania lanseaza o ofensiva masiva la Verdun. Artileria germana bombardeaza transeele franceze, care rezista cum poate. In sudul continentului, Portugalia, aliata cu Regatul Unit, confisca navele germane din porturile sale.
Ca raspuns, Germania declara razboi Portugaliei, care trimite apoi trupe in Franta si in coloniile sale din Africa, unde doar Africa de Est germana mai rezista ofensivelor aliate. In Mesopotamia, Regatul Unit, dupa ce isi pierde armata asediata la Kut, cauta sprijin in regiune.
Ea negociaza in secret cu Franta impartirea teritoriilor otomane la sfarsitul razboiului. Cele doua puteri sprijina apoi o revolta nationalista araba care incepe la Mecca, promitandu-le independenta.
In ciuda pierderilor grele de partea britanica, germanii – putini la numar – se refugiaza in timpul noptii in portul lor. In timp ce batalia de la Verdun este inca in desfasurare, iar Italia se afla sub presiunea Austro-Ungariei, Rusia incearca sa-si usureze aliatii prin lansarea unei ofensive masive care reuseste sa strapunga apararea adversa.
In vest, o alta mare ofensiva este lansata de-a lungul Somme, Marea Britanie fiind varful de lance al atacului. Acestia vor folosi pentru prima data tancurile, dar fara succes. In timp ce Romania se alatura Antantei, ofensiva Brusilov din Est si bataliile de pe Somme si Verdun se incheie dupa ce au provocat pierderi umane uriase de ambele parti. Trupele sunt epuizate si demoralizate.
In Germania, efortul de razboi si embargoul comercial impus de Aliati impiedica tara sa se aprovizioneze cu suficiente alimente, provocand o foamete generalizata. Pe de alta parte, puterile occidentale pot conta pe o aprovizionare cu resurse prin intermediul Atlanticului, in principal din partea Statelor Unite, fata de care sunt indatorate.
Ca raspuns, Germania relanseaza razboiul submarin fara restrictii, cu obiectivul de a scufunda toate navele comerciale si militare. In plus, Germania trimite o telegrama Mexicului in care ii propune o alianta impotriva Statelor Unite.
Mesajul este interceptat de Marea Britanie si transmis Statelor Unite, care se pregatesc sa intre in razboi. In Rusia, efortul de razboi epuizeaza populatia, care se revolta si il determina pe tar sa abdice. Este instaurat un guvern provizoriu, care alege sa continue razboiul.
La randul lor, Statele Unite declara razboi Germaniei, dar va dura cateva luni pana cand primele trupe vor ajunge pe front. Grecia, care se afla sub presiunea Aliatilor, se alatura Antantei. In ambele tabere, soldatii epuizati incep sa se revolte.
Pe frontul Isonzo, 11 ofensive italiene similare dau rezultate slabe, cu pretul a numeroase vieti, afectand si mai mult moralul trupelor.
Trupele austro-germane contraataca si imping inapoi linia frontului.
La portile din Gaza, dupa o victorie, armatele britanice se pregatesc sa intre in Palestina. Pentru a obtine sprijinul comunitatii evreiesti, prim-ministrul britanic Arthur Balfour publica o declaratie adresata lordului Rothschild, lider al Federatiei Sioniste Britanice, prin care promite un stat pentru poporul evreu in Palestina. In Rusia, bolsevicii organizeaza o a doua revolutie si preiau puterea. Ei semneaza un armistitiu cu Germania.
Dar, dupa esecul negocierilor, razboiul se reia. Fortele austro-germane scot armata rusa din actiune, fortand tara sa accepte un tratat de pace si sa recunoasca independenta noilor state. Rusia asista atunci la inceputul unui razboi civil.
Cu Rusia scoasa din joc, Germania se concentreaza pe frontul vestic pentru a castiga inainte ca trupele americane sa creasca in forta. Este lansata o ofensiva pe scara larga care dureaza 4 luni, iar trupele germane isi croiesc din nou drum spre Marne.
Dar o puternica contraofensiva aliata forteaza trupele germane sa se retraga.
In paralel, Aliatii lanseaza o ofensiva pe frontul macedonean care obliga rapid Bulgaria sa semneze un armistitiu. Imperiul Otoman se vede izolat, in timp ce fortele arabo-britanice ajung la Damasc, in timp ce francezii debarca la Beirut. Austro-Ungaria se retrage in Balcani si in Italia. Imperiul este, de asemenea, slabit de separatistii minoritari care isi proclama independenta.
Imperiul Otoman, urmat de Austria-Ungaria, semneaza un armistitiu cu Intelegerea. In Germania, marinarii refuza sa lupte impotriva Marinei Regale si declanseaza o revolta care se transforma intr-o revolta populara.
Kaiserul este fortat sa abdice, iar noul guvern german solicita un armistitiu, care este semnat la 11 noiembrie 1918.
Timp de 6 luni, invingatorii razboiului se intalnesc la Paris pentru a redacta tratate de pace, fara a invita Rusia bolsevica, care a semnat un tratat de pace separat cu Germania. Statele Unite propun un plan de pace care include crearea Ligii Natiunilor.
Regatul Unit si, mai ales, Franta, al carei teritoriu nordic este devastat, doresc sa slabeasca Germania si sa o oblige sa plateasca reparatii importante. 28 iunie 1919 se dovedeste a fi o data simbolica, deoarece, la 5 ani dupa asasinatele de la Sarajevo, se semneaza un tratat de pace intre Germania si Aliati la Versailles, in aceeasi sala in care fusese proclamat Imperiul German in 1871.
Masurile impuse Germaniei sunt severe. Tara pierde 20% din teritoriu si 10% din populatie, in principal in beneficiul Poloniei, care este recreata si care obtine acces la mare. Germania este impartita in doua, in timp ce regiunea Saar, bogata in carbune, este plasata sub control international timp de 15 ani. Coloniile germane sunt impartite intre invingatori. Armata tarii este puternic dezmembrata. In cele din urma, Germania si aliatii sai sunt considerati singurii responsabili pentru daunele de razboi si trebuie sa plateasca toate reparatiile.
Tratatul este considerat o umilinta de catre poporul german. Austria-Ungaria este complet dezmembrata.
Iti recomandam si rezumatul celui de-al doilea razboi mondial
