Lista oficiala pentru tarile din uniunea europeana este:
Care sunt tarile din uniunea europeana? Cele 27 de state membre
- Malta
- Letonia
- Spania
- Franta
- Polonia
- Suedia
- Slovacia
- Cipru
- Austria
- Slovenia
- Croatia
- Ungaria
- Portugalia
- Italia
- Belgia
- Finlanda
- Estonia
- Luxemburg
- Bulgaria
- Romania
- Tarile de Jos
- Lituania
- Germania
- Cehia
- Danemarca
- Irlanda
- Grecia
Scurta istorie a statelor membre din uniunea europeana
Povestea incepe la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cand continentul european este devastat, lasand Statele Unite si URSS ca doua mari puteri mondiale. Rivalitatea lor crescanda marcheaza inceputul Razboiului Rece.
In timp ce sovieticii controleaza Europa de Est, Occidentul se uita la SUA pentru ajutor de reconstructie. In timp ce vechiul continent se gaseste divizat de Cortina de Fier, in Occident incepe sa se infiripe ideea de unitate europeana.
La 9 mai 1950, Franta – prin intermediul ministrului sau de externe Robert Schuman – propune o reconciliere franco-germana si plasarea sub o inalta autoritate comuna a productiei de carbune si otel, principala bogatie a tarilor industrializate, necesara si pentru fabricarea de arme. Scopul este de a relansa economia si de a mentine pacea, proiectul fiind lasat deschis tarilor care doresc sa se alature. In anul urmator, la Paris, sase tari semneaza un tratat de instituire a Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului. Deoarece Germania este divizata de Cortina de Fier, doar Germania de Vest devine parte a acesteia.
Pentru a accelera dezvoltarea Europei, cele sase tari fondatoare se intalnesc la 25 martie 1957 la Roma pentru a semna doua noi tratate. Primul tratat creeaza Comunitatea Economica Europeana, al carei obiectiv principal este de a crea o piata comuna, permitand, printre altele, libera circulatie a lucratorilor si eliminand tarifele vamale intre statele membre. Tratatul defineste, de asemenea, politici comune in domeniul transporturilor, comertului si agriculturii.
Politica agricola comuna urmareste, printre alte obiective, cresterea productivitatii agricole, oferirea de preturi rezonabile si asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru agricultori. Cel de-al doilea tratat instituie Comunitatea Europeana a Energiei Atomice, care coordoneaza programele de cercetare nucleara civila. Tratatele de la Roma intra in vigoare in 1958, dar va fi nevoie de mai multi ani pentru ca politicile sale sa fie puse in aplicare.
Multe tari cer sa adere la Comunitati, inclusiv Regatul Unit. Insa Franta, sub conducerea lui Charles De Gaulle, se opune prin veto cererii de aderare, considerand ca Regatul Unit este un aliat prea apropiat de Statele Unite. Institutiile celor trei Comunitati sunt fuzionate pentru a permite o functionare mai eficienta. Exista acum o singura Comisie, compusa din comisari alesi de sefii de stat. Rolul acesteia este de a propune legi europene in interesul comun al membrilor sai. Exista Consiliul, format din ministrii statelor membre, al carui rol este de a aproba, modifica sau respinge propunerile Comisiei.
Exista un Parlament care reprezinta cetatenii Europei si care isi da, de asemenea, avizul cu privire la propunerile Comisiei. Puterea sa ar urma sa creasca in legatura cu viitoarele tratate. In cele din urma, exista o Curte de Justitie care se pronunta asupra legalitatii deciziilor luate. In 1967, Regatul Unit isi reinnoieste cererea de aderare, la care Franta se opune a doua oara. Odata cu eliminarea tarifelor vamale pentru produsele industriale si agricole si cu libera circulatie a lucratorilor, situatia economica se imbunatateste rapid, ceea ce determina un nou val de cereri de aderare. De data aceasta, negocierile decurg bine, dar in Norvegia, populatia se opune prin referendum aderarii tarii. In 1973, Irlanda, Regatul Unit si Danemarca adera la Comunitate.
La Paris, sefii de stat si de guvern ajung la un acord privind crearea Consiliului European.
Liderii europeni urmau sa se intalneasca de cel putin trei ori pe an pentru a defini impreuna orientarile generale ale Comunitatii. In sudul continentului, dupa sfarsitul dictaturilor din Portugalia, Grecia si Spania, cele trei tari solicita aderarea la Comunitate. In 1979, pentru prima data, membrii Parlamentului European sunt alesi prin sufragiu universal. In 1981, Grecia adera la Comunitate, in timp ce, in anul urmator, Groenlanda – care primeste mai multa autonomie din partea Danemarcei – alege sa paraseasca Comunitatea in urma unui referendum. In 1984, Regatul Unit, condus de Margaret Thatcher, declara ca nu beneficiaza suficient de politica agricola comuna, care reprezenta atunci 80% din cheltuielile UE. Tara negociaza pentru a obtine o reducere a contributiei sale la bugetul comunitar. In 1986, Spania si Portugalia adera la Comunitate. 12 state membre si Comisia Europeana dau un impuls pietei interne prin semnarea Actului Unic European.
Pe langa eliminarea taxelor vamale, obiectivul este de a elimina toate obstacolele din calea liberei circulatii a persoanelor, bunurilor, capitalurilor si serviciilor. Este vorba de proiectul “Piata unica”, care trebuie finalizat pana in 1993.
Dupa caderea Zidului Berlinului, Germania este reunificata. In Est, URSS nu mai poate stapani revoltele si se prabuseste, deschizand noi orizonturi pentru Comunitate, care stabileste contacte cu tarile din Europa de Est. La 7 februarie 1992, sefii de stat europeni semneaza Tratatul de la Maastricht.
Uniunea Europeana este creata si primeste noi competente.
Tratatul prevede o uniune economica si crearea in viitor a unei monede europene comune. Toate tarile ratifica tratatul, inclusiv Danemarca, unde sunt necesare doua referendumuri si negocieri pentru a fi exceptata de la moneda comuna.
Un nou val de tari solicita aderarea la Uniune, dar Elvetia, si apoi Norvegia, se opun prin referendumuri unei potentiale candidaturi. Pe de alta parte, in Austria, Suedia si Finlanda, negocierile reusesc, iar in 1995, UE ajunge la 15 membri.
Semnat la Schengen, in Luxemburg, in 1985, Acordul Schengen este introdus treptat incepand cu 1995. Obiectivul sau este de a elimina controalele la frontiere si, prin urmare, de a asigura o libertate totala de circulatie in cadrul Uniunii Europene.
Acordul este incorporat in Uniunea Europeana prin Tratatul de la Amsterdam. In plus, avanseaza proiectul monedei comune, care se va numi Euro. Cu toate acestea, Regatul Unit, Suedia si Danemarca nu o doresc. Restul tarilor membre infiinteaza Banca Centrala Europeana.
Euro este lansat oficial pe piata in 1999, desi moneda va fi pusa in circulatie abia de la 1 ianuarie 2002. In timp ce au loc negocieri pentru extinderea Uniunii Europene, sefii de stat se intalnesc la Nisa pentru a incerca sa imbunatateasca structura Uniunii.
Rezultatul Tratatului de la Nisa este considerat mixt.
In Irlanda sunt necesare doua referendumuri pentru ca acesta sa intre in vigoare. La 1 mai 2004, 10 noi tari sunt incluse in Uniunea Europeana.
Toti noii membri adera la spatiul Schengen, cu exceptia Ciprului, deoarece o parte a insulei este controlata de armata turca din 1974. Dupa semi-esecul Tratatului de la Nisa, cei 25 de sefi de stat se reunesc la Roma pentru a incerca din nou sa rationalizeze functionarea Uniunii Europene.
De data aceasta, ei isi propun sa creeze un tratat constitutional care sa inlocuiasca toate tratatele existente cu un text unic. Acest lucru starneste dezbateri aprinse in intreaga Europa. Temandu-se de o Uniune Europeana prea puternica in detrimentul suveranitatii nationale, populatiile franceza si olandeza se opun tratatului prin referendumuri.
Acest lucru declanseaza o perioada de reflectie si consultari aprofundate in cadrul statelor membre. La 1 ianuarie 2007, Romania si Bulgaria adera la Uniunea Europeana. In acelasi an, 27 de sefi de stat semneaza Tratatul de la Lisabona, care vizeaza consolidarea si imbunatatirea functionarii Uniunii Europene dupa extindere.
In special, se convine ca rolul UE este de a promova pacea, de a sprijini dezvoltarea durabila, de a lupta impotriva excluziunii sociale si a discriminarii si de a proteja patrimoniul cultural. Tratatul este ratificat de toate statele, cu exceptia Irlandei, care organizeaza un referendum si il respinge.
Inca o data, ar fi necesare mai multe negocieri si un al doilea referendum in Irlanda pentru ca acesta sa intre in vigoare. Criza economica si financiara mondiala are repercusiuni asupra zonei euro, care intra in recesiune.
Dupa falimentul marilor banci europene, numeroase tari se afla in dificultate, in special Grecia, a carei datorie publica a fost partial ascunsa cu ajutorul consultantilor de la banca Goldman Sachs. Tara este nevoita sa ceara ajutor financiar din partea zonei euro si a FMI, in schimbul caruia trebuie sa aplice masuri de austeritate. Irlanda, venita in ajutorul bancilor sale, isi vede si ea datoria publica explodand.
Dar tara nu vrea sa ceara ajutor din partea zonei euro, temandu-se ca in schimb ar putea fi obligata sa creasca ratele scazute ale impozitului pe profit. In cele din urma, tara primeste totusi un ajutor, in schimbul caruia trebuie sa adopte un plan strict.
Ulterior, Portugalia, Grecia a doua oara, Spania si apoi Cipru obtin ajutor financiar din partea zonei euro; in timp ce aproape peste tot pe continent sunt puse in aplicare planuri de austeritate.
In 2013, Croatia adera la Uniunea Europeana. La granitele continentului, asa-numita Primavara araba creeaza instabilitate in multe tari. Razboiul civil din Siria, un al doilea razboi civil in Libia si in Irak, precum si alte evenimente precum razboiul din Afganistan si violentele din Cornul Africii imping multe persoane sa migreze in Europa.
In ciuda constructiei de ziduri la frontiera turca, in 2015, peste un milion de migranti intra in spatiul Schengen. Europa incearca sa incetineasca fluxul de migratie. Patrulele de securitate sunt intarite pe Marea Mediterana, in timp ce anumite tari reintroduc temporar controale la frontierele lor. In plus, Uniunea Europeana semneaza acorduri cu Turcia si apoi cu Libia, unde situatia politica este foarte instabila, pentru ca acestea sa controleze si sa blocheze asa-numitele rute de migratie ilegala in schimbul unui ajutor financiar.
Sunt finantate centre de procesare a migrantilor, in special in Italia si Grecia, unde migrantii se afla in asteptarea regularizarii in conditii de supraaglomerare. Criza migratiei divizeaza tarile europene si alimenteaza ascensiunea partidelor nationaliste si eurosceptice.
In iunie 2016, Regatul Unit, prin referendum, voteaza in favoarea iesirii din Uniunea Europeana.
Tara intra apoi in negocieri lungi si dificile cu Uniunea Europeana pentru a defini conditiile retragerii lor. Dupa numeroase esecuri, se ajunge in cele din urma la un acord pentru Brexit, iar Regatul Unit iese din UE la 31 ianuarie 2020.
Desi Regatul Unit nu mai are nicio putere de decizie in cadrul blocului, continua sa contribuie la bugetul european si sa primeasca fonduri cel putin pana la sfarsitul anului. Pana la acest termen, ea trebuie sa negocieze viitoarele acorduri cu UE, in special in ceea ce priveste taxele vamale, libera circulatie, statutul europenilor care traiesc in Regatul Unit si invers, precum si statutul frontierei care separa Irlanda de Irlanda de Nord.
Dupa plecarea Regatului Unit, Uniunea Europeana are 27 de state membre, cu o populatie de aproximativ 450 de milioane de locuitori. Sunt in curs de negociere pentru aderarea unor noi tari, majoritatea din Balcani.
Negocierile pentru aderarea Turciei, incepute in 2005, sunt in impas. 19 tari sunt membre ale zonei euro, in timp ce alte sase tari au adoptat moneda euro fara a fi membre ale zonei euro sau ale UE.
In sfarsit, spatiul Schengen cuprinde in prezent 26 de state, dintre care 4 care nu sunt membre ale spatiului, urmand ca Cipru, Croatia, Bulgaria si Romania sa se integreze in curand.
