Noaptea de Sânziene este o sărbătoare românească care are loc în noaptea de 23 spre 24 iunie. În această noapte, se spune că se deschid porțile magiei și că putem face diverse ritualuri pentru a ne asigura norocul și prosperitatea în restul anului.
Un obicei popular în Noaptea de Sânziene este adunarea florilor de sânziene, cunoscute și sub numele de firele mărgeluțelor sau firele dragostei. Aceste flori sunt considerate a fi pline de puteri magice și se crede că le pot proteja pe femei de farmece și spirite malefice. Femeile adună aceste flori și le pun sub pernă pentru a avea vise premonitorii despre viitorul lor romantic.
Un alt obicei practicat în această noapte este aprinderea unui rug în curte sau grădină. Oamenii sărbătoresc pe lângă acest rug, cântând, dansând și sărind peste foc. Se crede că acest ritual al trecerii peste foc poate arde toate relele din viețile lor și poate atrage norocul.
Pe lângă aceste obiceiuri, există și alte tradiții specifice Noptii de Sânziene, cum ar fi împletitul cununiilor din flori, dansurile populare și cântecele speciale pe care oamenii le interpretează în această noapte.
În concluzie, Noaptea de Sânziene este o sărbătoare plină de obiceiuri și tradiții magice, prin care oamenii își doresc noroc și prosperitate pentru restul anului.
Sărbătoarea Drăgaica
În noaptea de Sânziene, o dată cu sărbătoarea Drăgaica, existau anumite obiceiuri și tradiții pentru a atrage bunăstarea și norocul în tot restul anului. Acestea implicau culegerea plantelor cu proprietăți speciale și respectarea unor ritualuri sacre. Împletirea cununilor și aprinderea făcliilor erau parte din aceste tradiții magice.
Drăgaica este o sărbătoare ce are loc pe 23-24 iunie și are origini străvechi în cultura românească. Este asociată cu fertilitatea pământului și a naturii, marcând trecerea de la primăvară la vară.
Câteva tradiții și obiceiuri in Noaptea de Sânziene:
- În noaptea de Sânziene se culeg buruieni pentru a fi date fetelor sterile, în speranța că vor putea avea copii.
- Se crede că în noaptea de Sânziene ariciul aduce iarbă la cuibul său, iar această iarbă este considerată miraculoasă, având puterea de a deschide orice lacăt sau încuietoare cu o singură atingere.
- Se fac cununi din sulfină galbenă și se pun la ferestre sau la poartă, sau chiar se aruncă pe casă. Fiecare cunună poartă numele unui membru al familiei și dacă una dintre ele cade de pe acoperiș, se crede că persoana respectivă va muri în acel an.
- Foile de nuc culese în ziua Sânzienelor sunt considerate a proteja casa de trăsnet. De asemenea, se crede că vrăjitorii au doar o singură zi pe an în care pot să-și culeagă buruienile lor, iar această zi este ajunul Sânzienelor.
- Conform credinței populare românești, Sânzienele vizitează oamenii o dată pe an, în cea mai scurtă noapte a anului – Noaptea de Sânziene – care este considerată plină de magie.
- În alte țări precum Suedia și Islanda, oamenii se spală cu roua de la Sânziene pentru a obține noroc. În Rusia, uneori, plantele culese în ziua Sânzienelor sunt puse pe acoperișurile caselor și grajdurilor pentru a îndepărta duhurile rele.
- La germani se crede că în noaptea de Sânziene umblă duhuri rele, motiv pentru care se pun mături la uși.
De asemenea, există superstiții legate de Sânziene. De exemplu, fetele pot lua o floare galbenă numită sânziană și pot face o cunună din ea pe care să o arunce pe casă. A doua zi dimineața, vor verifica ce fel de fir este prins în cunună și astfel vor afla dacă vor avea noroc cu oi (păr de oaie) sau cu vite (păr de vită), sau dacă nu vor avea noroc deloc (firul va fi de păr de pisică sau câine).
Această superstiție era menționată în Bucovina în anul 1915, conform lui Artur Gorovei.
Există plante cu puteri tămăduitoare și virtuți speciale care se manifestă doar pentru o noapte.
Aceste plante includ cicoarea, sânzienele, spânzul, feriga, iarba-fiarelor și iarba sfântului Ioan. De exemplu, cicoarea era folosită pentru a preveni durerile de șale în timpul secerișului. Fetele se spălau pe cap cu o plantă numită „iarbă mare” pentru a-și atrage atenția bărbaților, iar în noaptea magică se scăldau și se tăvăleau prin pajiști pline de rouă pentru a fi frumoase și iubite tot restul anului.
În literatură exista mențiunea unui “recoltat magic” din noaptea de Sânziene pentru iarba-fiarelor și ferigă. Feriga era considerată aducătoare de noroc, iar iarba-fiarelor ocupa granița dintre magia albă și cea neagră.
În unele regiuni, fetele se îmbracau în rochii de mireasă și purtau coroane din flori de sânziene. Se credea că Sânziana vindeca bolile copiilor și proteja culturile agricole împotriva grindinei, furtunilor și vijeliilor. Cu toate acestea, dacă ziua este tratată cu lipsa de respect adecvat, Sânziana poate provoca vijelii, îmbolnăviri și distrugerea florilor.
Sânzienele și Drăgaica sunt zeițe agrare venerate în ziua solstițiului de vară.
Această sărbătoare este importantă în cultura românească și în alte culturi europene, fiind asociată cu Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, celebrată atât de Biserica Ortodoxă, cât și de cea Catolică.
Sânzienele reprezintă o zeiță agrară din mitologia românească, considerată protectoarea recoltelor de grâu și a femeilor căsătorite. Ea este identificată cu zeițele Diana și Iuno din mitologia romană, precum și cu Artemis și Hera din mitologia greacă. În trecut, această sărbătoare era numită și “Sânzenie” sau “Sânzâene”.
Se credea că în nopțile din jurul sărbătorii Sânzienelor exista o liniște absolută în natură și că animalele dobândesc puterea vorbirii.
Drăgaica este un alt nume sub care zeița Sânzienele este cunoscuta în regiunile Muntenia, Dobrogea, sudul Moldovei și centrul Moldovei. Potrivit tradiției populare, ea se naște pe 9 martie, în timpul morții Babelei Dochia (personaj mitologic), iar până la sărbatoarea Sânzienelor (24 iunie), creste miraculos pân la momentul înfloririi plantei cu același nume (sânzienele sau drăgaica). În ziua solstițiului de vară, acesta cântă și dansează alături de un alai nupțial format din fete frumoase și fecioare, umblând prin câmpii și păduri, chiar planând în aer.
Sărbătoarea Sânzienelor implică diverse tradiții și obiceiuri.
Cununa de flori de Sânziene este purtată de o fecioară în cadrul Dansului Drăgaicei, simbolizând zeița agrară și fiind menită să protejeze oamenii și animalele de forțele naturii. Uneori, cununa era aruncată pe acoperișul casei sau al șurii.
Fetele își puneau cununa sub pernă pentru a visa la viitorul lor soț, similar cu tradiția busuiocului de la Bobotează. Se credea că florile de drăgaică purtate în păr sau prinse în coafură aduceau un soț iubitor și frumos.
În Transilvania, holdele erau sfințite printr-o procesiune similară celei de la Rusalii, iar tinerii săreau peste focurile aprinse în ajunul sărbătorii pentru a aduce noroc. Plantele medicinale erau sfințite în biserică. În unele așezări din sudul Ardealului se organizau mini-carnavaluri numite “Boul de Sânziene”.
Conform lui Ion Ghinoiu, în unele zone se aprindeau făcliile în noaptea Sânzienelor, ca simbol al invincibilității Soarelui la solstițiul de vară. Flăcăii se strângeau pe un deal în afara satului, formând un cerc și descriind roți de foc în aer cu făcliile, strigând “Făcliaaaa măăăă”. Uneori, făclia era trecută printre picioare, sugerând că flăcăii sareau peste foc sau călăreau un cal de foc.
Se ardeau substanțe aromatice puternic mirositoare și se făceau zgomote puternice (strigăte, sunete de instrumente) pentru a alunga spiritele malefice, asemenea altor sărbători importante.
Când făcliile se stingea, băieții le înfigeau în livezi. Aceasta simboliza bucuria oamenilor că lumina a învins întunericul și căldura a biruit frigul. Spectacolul cu fum dens, miros de rășină intens, strigăte și mișcari spectaculoase avea și scopul de a alunga spiritele rele.
“Făclia de Sânziene” era confecționată dintr-un lemn uscat și crapat la un capat, umplut cu rășină și decorat cu surcele de molid și fire de tort.
