O amica de-a mea imi spunea zilele trecute ca nu ii mai vine sa iubeasca pe nimeni niciodata. Cunoscand predispozitia feminina pentru cuvinte categorice gen ‘niciodata’, ‘nimeni’, ‘intotdeauna’ si altele de acest gen, am zis sa sondez un pic terenul si sa vad despre ce e vorba. Ceva din privirea amicei mele imi spunea ca nici ea nu credea in cuvintele pe care le spunea, ci era mai degraba un soi de dezamagire ca trebuie sa renunte la un lucru atat de minunat cum e Iubirea.
Si am aflat. Iata ce mi-a spus:
‘Imi e teama. Pur si simplu imi e teama sa ma mai indragostesc din nou. O parte din mine isi doreste din toata inima acest lucru, iar o parte spune: ‘STOP! Nu iti ajunge cat ai suferit?’ Si nu stiu de care parte sa mai ascult. Prima parte nu are niciun argument pentru a ma face sa iubesc din nou, desi parca imi spune cumva tacut ca nici o experienta nu seamana cu cealalta si ca trecutul nu e un prezicator bun pentru viitor, adica faptul ca lucrurile s-au intamplat intr-un anume fel in trecut nu inseamna ca asa se vor intampla si in viitor. Dar partea cealalta imi spune: ‘Nu asculta prostiile astea! Nu ai vazut ca tot timpul, indiferent de ceea ce ai facut, s-a intamplat la fel? Ce alte argumente mai vrei?’
Ti se pare cunoscut un astfel de comentariu? Ai trecut prin asa ceva sau stii pe cineva care a trecut sau trece prin asta? Atunci ia in calcul urmatoarele doua aspecte:
1. Mintea nu e totuna cu Inima. Si nici nu actioneaza la fel. Mintea nu vrea sa faca ceea ce vrea Inima, ci doar ceea ce vrea ea. Mintea se tine scai de tine cand vrea sa te convinga de ceva. Si iti tot aduce argumente si tot intoarce lucrurile astfel incat sa te convinga si sa accepti argumentele ei. Dar Inima face altfel. Ea iti spune o data si atat. Nu e insistenta. Nu intervine. Pentru ca stie ca, in cele din urma, vei face tot cum spune ea. Chiar daca asta dureaza ceva timp. Inima stie cum vor fi lucrurile. Mintea nu stie si de aceea ii e frica. Si de aceea incearca sa te convinga sa faci cum zice ea. Pentru ca este singura posibilitate prin care ea poate fi sigura ca va fi asa cum zice ea. Inima nu are nevoie de confirmare, mintea da. Inima stie dinainte cum va fi. Nu crede. Stie. Pur si simplu. Asadar, amica mea se lasa convinsa de Minte in loc sa mearga pe ‘mana’ Inimii.
2. Tendinta oamenilor este de a extrage din experientele prin care trec doar anumite lucruri, ajungand astfel sa faca generalizari care le blocheaza actiunile. Am auzit de multe ori in jurul meu ca un lucru s-a intamplat de o gramada de ori. La inceput credeam lamentarile oamenilor. Acuma pun intrebari: ‘Ce inseamna de o gramada de ori?’ Dupa o astfel de intrebare, aflu ca, de fapt, s-a intamplat o data, de doua ori sau de trei ori. Asadar, ‘gramada’ e, de fapt, o gramajoara nesemnificativa in raport cu totalitatea cazurilor. Amica mea, de exemplu, tinde sa dea vina pe Iubire cand considera relatiile anterioare ca fiind esuate si ca ii este teama sa iubeasca in viitor pentru a nu fi ranita si asa mai departe. De fapt, amica mea se uita doar intr-un loc si anume unde crede ea ca e problema. Dar unde crede ea si unde e de fapt problema sunt doua locuri diferite. Sunt mult mai multi factori implicati intr-o relatie si determina calitatea relatiei.
