Decalogul, cunoscut și ca Cele Zece Porunci, reprezintă una dintre cele mai importante fundații morale din istoria umanității. Aceste porunci au fost date de Dumnezeu poporului Israel pe Muntele Sinai prin profetul Moise, cu aproximativ 3500 de ani în urmă, după cum sunt consemnate în cărțile Exod (20:1-17) și Deuteronom (5:6-21).
Primele patru porunci se referă la relația omului cu Dumnezeu, în timp ce următoarele șase vizează relațiile inter-umane. Acestea nu sunt simple sugestii, ci legi divine care reflectă standardul de sfințenie al lui Dumnezeu pentru toată omenirea.
Porunca I: „Să nu ai alți dumnezei afară de Mine”
Textul complet: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din pământul Egiptului și din casa robiei. Să nu ai alți dumnezei afară de Mine!”
Această poruncă fundamentală stabilește monoteismul și cere devotament exclusiv față de singurul Dumnezeu adevărat. În contextul antic politeist, această poruncă a fost revoluționară, cerând poporului să renunțe la toți dumnezeii falși din Egipt și din țările din jur.
Semnificația: Prima poruncă nu interzice doar închinarea la idoli fizici, ci și orice formă de idolatrie modernă – când punem ceva sau pe cineva mai presus de Dumnezeu: faima, banii, plăcerile, cariera sau orice alt lucru care devine centrul vieții noastre. Ea cere creștinului să se înzestreze cu cele trei virtuți teologice: credința, nădejdea și dragostea.
Porunca a II-a: „Să nu-ți faci chip cioplit”
Textul complet: „Să nu-ți faci chip cioplit și nici un fel de asemănare a niciunui lucru din câte sunt în cer, sus, și din câte sunt pe pământ, jos, și din câte sunt în apele de sub pământ! Să nu te închini lor, nici să le slujești!”
Această poruncă interzice idolatria și crearea de reprezentări false ale lui Dumnezeu. Nu se referă la orice reprezentare artistică, ci la crearea de idoli care să fie venerați ca și cum ar fi Dumnezeu.
Semnificația: În sens modern, această poruncă ne avertizează împotriva „curației spirituale” – când transformăm lucrurile materiale în „dumnezei”: money laundering spiritual prin care banii, mâncarea, băutura, hainele sau orice altă pasiune devine „dumnezeul nostru”. Sfântul Pavel numește iubirea excesivă de argint „închinare la idoli”. Această poruncă nu interzice cinstirea icoanelor în tradiția ortodoxă, deoarece acestea sunt reprezentări ale unor persoane reale (Dumnezeu, sfinții), nu ale unor entități imaginare.
Porunca a III-a: „Să nu iei numele Domnului în deșert”
Textul complet: „Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert, că nu va lăsa Domnul nepedepsit pe cel ce ia în deșert numele Lui.”
Termenul „deșert” înseamnă „gol”, „lipsit de conținut”, „desertăciune” – folosirea numelui lui Dumnezeu fără respectul cuvenit.
Semnificația: Această poruncă interzice:
- Purtarea necuviincioasă în biserică
- Necinstirea lucrurilor sfinte
- Cârțirea împotriva rânduielilor lui Dumnezeu
- Înjurăturile sau blestemele
- Jurămintele mincinoase
- Nesocotirea făgăduințelor făcute în numele lui Dumnezeu
- Folosirea ușuraticală a jurămintelor
Numele lui Dumnezeu este sfânt și trebuie tratat cu reverendă și respect, nu folosit în mod neglijent sau ca o expresie obișnuită.
Porunca a IV-a: „Adu-ți aminte de ziua odihnei”
Textul complet: „Adu-ți aminte de ziua odihnei, ca să o sfințești. Lucrează șase zile și-ți fă în acelea toate treburile tale, iar ziua a șaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău; să nu faci în acea zi niciun lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine.”
Semnificația: Această poruncă învață două aspecte fundamentale:
- Datoria muncii în timpul celor șase zile – munca este o îndatorire divină, nu o pedeapsă
- Datoria de a sărbători ziua a șaptea ca zi de odihnă închinată Domnului
Sabatul (pentru evrei sâmbăta, pentru creștini duminica) nu este doar odihnă fizică, ci odihnă spirituală – timp dedicat lui Dumnezeu, familiei și reflecției. Această poruncă recunoaște nevoia omului de echilibru între muncă și odihnă, între secular și sacru.
Porunca a V-a: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta”
Textul complet: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să-ți fie bine și să trăiești ani mulți pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ți-l va da ție.”
Aceasta este prima poruncă care se referă la relațiile inter-umane și este singura care vine cu o promisiune specifică – viață lungă și prosperitate.
Semnificația: Cinstirea părinților implică:
- Prețuirea și respectul față de ei
- Ascultarea sfaturilor lor înțelepte
- Recunoștința pentru sacrificiile făcute
- Ajutorarea lor la bătrânețe
- Pomenirea lor după moarte
Părinții sunt reprezentanții lui Dumnezeu în viața noastră terenă – prin ei am primit viața și educația. Această poruncă stabilește ierarhia familială și subliniază că respectul față de părinți se reflectă în respectul copiilor noștri față de noi.
Porunca a VI-a: „Să nu ucizi”
Semnificația: Aceasta este una dintre cele mai fundamentale reguli morale, protejând sacralitatea vieții umane. Interzice nu doar crimele fizice, ci și:
- Ura și mânia care duc la ucidere
- Cuvintele care „ucid” spiritul unui om
- Neglijența care poate duce la moartea altcuiva
- Suicidiul – autodistrugerea
Viața este darul cel mai prețios de la Dumnezeu, iar această poruncă subliniază că numai Dumnezeu are dreptul să ia viața.
Porunca a VII-a: „Să nu fii desfrânat”
Semnificația: Această poruncă protejează sfințenia căsătoriei și a relațiilor intime. Interzice:
- Adulterul în toate formele sale
- Infidelitatea conjugală
- Relațiile sexuale extraconjugale
- Desfrâul în orice formă
Căsătoria este o instituție divină care simbolizează legătura dintre Hristos și Biserica. Fidelitatea conjugală reflectă fidelitatea noastră față de Dumnezeu.
Porunca a VIII-a: „Să nu furi”
Semnificația: Această poruncă protejează dreptul la proprietate și cere respectul pentru bunurile altuia. Include:
- Furtul direct de bunuri materiale
- Furtul de timp (la locul de muncă)
- Evaziunea fiscală
- Înșelăciunea în afaceri
- Exploatarea celor vulnerabili
Respectul pentru proprietatea altora reflectă respectul pentru persoana însăși.
Porunca a IX-a: „Să nu ridici mărturie mincinoasă”
Semnificația: Această poruncă protejează reputația și dreptatea. Interzice:
- Mărturisirea falsă în procese
- Minciunile care dăunează altora
- Bârfa și clevetirea
- Calomniile
- Distorsionarea adevărului
Adevărul este fundamental pentru o societate justă și pentru relațiile sănătoase între oameni.
Porunca a X-a: „Să nu poftești”
Textul complet: „Să nu poftești casa aproapelui tău; să nu poftești femeia aproapelui tău, nici ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui și niciunul din dobitoacele lui și nimic din câte are aproapele tău!”
Semnificația: Aceasta este singura poruncă care se referă la viața interioară și la gânduri. Interzice:
- Pofta după bunurile altora
- Invidia și gelozia
- Nemulțumirea cu ceea ce avem
- Râvna la succesul altuia
Această poruncă arată că păcatul începe în inimă și în gând, înainte să se manifeste prin fapte.
Cele Zece Porunci nu sunt doar un cod moral antic, ci un ghid universal pentru viață. Ele acoperă toate aspectele existenței umane: relația cu Dumnezeu, cu familia, cu societatea și chiar cu propria noastră inimă. În viziunea creștină, aceste porunci sunt împlinite perfect în persoana lui Isus Hristos și rămân relevante pentru credincioșii de toate timpurile.
Prima grupă (poruncile I-IV) ne învață cum să-L iubim pe Dumnezeu, iar a doua grupă (poruncile V-X) ne învață cum să-i iubim pe oameni – împlinind astfel cele două mari porunci ale dragostei menționate de Hristos: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău” și „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”.
