“Deochiul” este o superstiție larg răspândită în România și în multe alte culturi, care se referă la credința că o privire invidioasă, admirativă sau lăudăroasă, uneori chiar inconștientă, poate provoca o stare de rău fizic sau o “vătămare” energetică unei persoane (în special copiilor și lăuzelor), animalelor sau chiar obiectelor. Se crede că această “privire rea” fură energia sau vlagă celui deocheat.
62 Versuri descântec de deochi
„Fugi deochi, dintre ochi,
Din sprâncene,
Din gene,
Din pleoape,
Din gene,
Din tot trupul,
Din tot sufletul,
Din oase,
Din măduva oaselor,
Din sânge,
Din măduva sângelui.
Du-te-n pustiu,
În munți,
În văi,
În piatră seacă,
În pământ uscat,
Unde cocoș nu cântă,
Unde câine nu latră,
Unde om nu călcă.
Să rămâi curat,
Luminat,
Fără deochi,
Fără spaimă,
Fără pagubă.
Cum a venit, așa să plece,
Cum a intrat, așa să iasă,
Cum a venit, așa să se ducă.
În piatră să se facă,
În foc să se prefacă.
De unde a venit, acolo să se ducă.
Să te lași, deochi,
De la (numele persoanei),
Din cap, din ochi,
Din obraz, din gene,
Din tot trupul.
Că eu te descânt,
Cu puterea cuvântului,
Cu puterea pământului,
Cu puterea cerului,
Cu puterea apei,
Cu puterea focului.
Să te stingi, deochi,
Ca o lumânare,
Să te topești,
Ca o bucată de gheață.
Să nu mai ai putere,
Să nu mai ai vlagă,
Să nu mai ai răutate.
Să te duci,
De la (numele persoanei),
Din gând, din simțire,
Din vorbă, din faptă.
Că eu te leg,
Cu nouă noduri,
Cu nouă lacăte,
Cu nouă chei.
Să nu te mai dezlegi,
Să nu te mai deschizi,
Să nu te mai întorci.
Fugi, deochi, de la (numele persoanei),
Şi nu te mai întoarce!
Amin!”
Cum se manifestă deochiul?
Simptomele deochiului pot varia, dar cele mai comune includ:
- Dureri de cap, care pot deveni intense.
- Stare de moleșeală, letargie, lipsă de energie.
- Senzație de căldură, transpirații.
- Greață, stări de vomă.
- Tiuit în urechi.
- Neliniște, agitație.
- La copii mici, plâns fără motiv, iritabilitate.
Ce este un “Descântec de deochi”?
Un descântec de deochi este o formulă verbală ritualică, un text rostit într-un anumit ritm și ton, cu scopul de a alunga efectele negative ale deochiului. Face parte din folclorul magic-terapeutic românesc și se bazează pe credința că anumite cuvinte și gesturi pot neutraliza influența “ochiului rău”. Este o practică străveche, transmisă din generație în generație, adesea de către “descântătoare” sau “bătrâne” cu cunoștințe în acest domeniu.
Cum se folosește un descântec de deochi?
Metodele de folosire a descântecului de deochi pot varia ușor în funcție de zonă și de tradiția familiei, dar există elemente comune:
- Identificarea deochiului: Înainte de a recurge la descântec, se confirmă adesea prezența deochiului. O metodă populară implică stingerea cărbunilor sau a chibriturilor într-un vas cu apă. Se aprind 3, 6 sau 9 cărbuni/chibrituri și se aruncă încet, unul câte unul, într-un vas cu apă (de obicei, “apă neîncepută” – apă proaspătă, luată direct de la izvor sau robinet, fără a fi fost folosită în prealabil). În timpul aruncării, se urmărește comportamentul cărbunilor/chibriturilor:
- Dacă aceștia se scufundă, se consideră că persoana este deocheată.
- Dacă plutesc la suprafață, deochiul este mai slab sau inexistent.
- Rostirea descântecului:
- Textul: Se recită formula specifică a descântecului, adesea de 3 ori, cu un ton ritmic și repetitiv, menită să “alunge” deochiul. Cuvintele vizează trimiterea energiei negative în locuri îndepărtate, unde nu poate face rău (ex: pustiu, piatră seacă, munți).
- Numele persoanei: Se menționează numele persoanei deocheate în timpul descântecului.
- Suflarea: Adesea, descântătoarea suflă ușor peste persoana deocheată, în special pe frunte, în timp ce rostește cuvintele.
- Gesturi și elemente adiționale:
- Stropirea cu apă: După recitarea descântecului, apa din vas (cea în care s-au stins cărbunii/chibriturile) poate fi folosită pentru a stropi persoana deocheată (pe față, pe cap, pe încheieturi) sau pentru a o lăsa să bea o cantitate mică. Se crede că această apă are proprietăți purificatoare.
- Semnul crucii: Se face semnul crucii pe fruntea persoanei deocheate.
- Atingeri ușoare/Masaje: Mângâierile pe frunte sau la ceafă, sau masajele ușoare, pot însoți descântecul.
- Ața roșie: Ca metodă de prevenire, în special la copii, se leagă o ață roșie la încheietura mâinii sau la gât. Se crede că roșul distrage “ochiul rău”.
Cine poate descânta? În mod tradițional, descântecele erau rostite de persoane considerate a avea “har” sau “putere” în acest sens, adesea femei în vârstă. Cu toate acestea, în multe familii, oricine poate folosi un descântec simplu pentru a alunga deochiul de la cei dragi. Există credința că descântecul este mai eficient dacă este rostit de o persoană mai tânără decât cel deocheat.
Perspective despre deochi:
- Folclorică/Culturală: Descântecul de deochi este o parte importantă a patrimoniului cultural imaterial românesc, reflectând o anumită viziune asupra lumii și a cauzelor bolilor în credința populară.
- Psihologică: Din punct de vedere psihologic, actul de a descânta poate avea un efect placebo, aducând o stare de liniște și siguranță celui deocheat și familiei sale, contribuind la ameliorarea simptomelor prin sugestie.
- Biserica Ortodoxă: Biserica Ortodoxă nu recunoaște deochiul ca o cauză reală a bolilor în sensul științific, ci îl consideră mai degrabă o acțiune a diavolului, provocată de invidie sau lipsa de credință. Recomandă rugăciunea, postul, spovedania și împărtășania ca metode de apărare împotriva influențelor malefice, inclusiv a deochiului. Exista însă și rugăciuni speciale în cărțile de rugăciuni care fac referire la deochi.