Citează
Rev. chir. oro-maxilo-fac. implantol.
volumul
3
numărul
3
paginile
1–4
01 septembrie 2012
autori:
Horațiu Urechescu1Emil Urtilă1Marius Pricop1.
afilieri:
  1. Disciplina de Chirurgie Maxilo-Facială, Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” Timișoara.
cuvinte-cheie:
Periotestimpacted toothtooth stability.

Gradul de afectare dento-parodontală al molarului doi adiacent în urma extracției molarului trei inclus sau anclavat

Rezumat

Second molar stability after adjacent impacted third molar surgical extraction

The present study sought to evaluate the degree of damage of the second molar after the adjacent impacted or partially impacted third molar surgical extraction. Tooth stability was mainly followed.
The study included 20 patients who were subjected to surgical extraction of impacted or partially impacted third molar within Timisoara’s Oro-Maxillo-Facial Surgery Department. Adjacent second molar periodontal stability was determined before and after surgery. Tooth stability determinations were made with Periotest M, Medizintechnik Gulden, Germany. This values were analyzed and compared.
The analysis of the results showed a relatively low degree of damage of the second molar. In most cases there was no damage detected.
A proper and well planned technique of impacted third molar surgical extraction does not affect adjacent second molar periodontal stability.

Rezumat

Acest studiu a urmărit evaluarea gradului de afectare al molarului doi adiacent după îndepărtarea chirurgicală a unui molar trei inclus, semi-inclus sau anclavat. S‐a urmărit în principal stabilitatea dento-parodontală.

Studiul a cuprins 20 de pacienți care au prezentat molari trei incluși sau semi-incluși și care au fost tratați în Clinica de Chirurgie Maxilo-Facială din Timișoara. Stabilitatea dento-parodontală a molarului doi adiacent a fost determinată înainte și după odontectomia molarului trei cu aparatul PERIOTEST M, Medizintechnik Gulden, Germania. Valorile au fost analizate și comparate.

Analiza rezultatelor a arătat un grad scăzut de afectare al molarului doi, la majoritatea pacienților acesta fiind nul.

O tehnică de extracție corectă și bine planificată a molarilor trei incluși nu afectează major stabilitatea dento-parodontală a molarilor doi adiacenți.

Introducere

Extracția unui molar trei inclus, semi-inclus sau anclavat are un grad de dificultate extrem de variabil: uneori, extracția este la fel de simplă ca o extracție obișnuită ; alteori însă, dificultățile tehnice sunt deosebite datorită poziției și formei dintelui, raporturilor cu molarul doi adiacent sau a condițiilor operatorii (sângerare, acces limitat, salivă abundentă, etc). Din aceste cauze dar și datorită unor greșeli de tehnică, intraoperator se pot produce o serie de incidente care pot duce la lezarea părților moi, a dinților sau a structurilor osoase.

Una dintre cele mai frecvente complicații dentare intraoperatorii este lezarea molarului doi adiacent. Aceasta poate să apară în cazurile de incluzie profundă a molarului trei, când coroana acestuia este în raport intim cu rădăcina distală a molarului doi. De asemenea, aceste accidente pot să apară și în cazurile în care, în timpul manevrelor de luxație a molarului trei, instrumentele folosite se sprijină pe molarul doi. Pot să apară fracturi coronare sau corono-radiculare, luxații parțiale sau totale ale molarului doi.

Obiective

Acest studiu și‐a propus să evalueze gradul de afectare al stabilității dento-parodontale a molarului doi adiacent unui molar trei care a fost extras chirurgical și să determine astfel în ce procent acest tip de intervenții chirurgicale poate avea repercursiuni negative imediate asupra structurilor dentare învecinate.

Material și metodă

Studiul a cuprins 20 de pacienți, cu vârste cuprinse între 18 și 36 de ani, ai Clinicii de Chirurgie Maxilo-Facială Timișoara care au prezentat o simptomatologie diferită la nivelul molarilor trei incluși, semi-incluși sau anclavați. La toți pacienții conduita terapeutică adoptată a constat în extracția chirurgicală a molarului trei. De asemenea, la toți pacienții cuprinși în studiu, molarul doi adiacent molarului trei operat era prezent pe arcadă și avea un status dento-parodontal foarte bun.

Distribuția pacienților a fost: 8 de sex feminin și 12 de sex masculin. Cei 20 de dinți extrași chirurgical au fost distribuiți astfel: 8 molari trei incluși (1 maxilar și 7 mandibulari), 7 molari trei semi-incluși (2 maxilari și 5 mandibulari) și 5 molari trei anclavați (1 maxilar și 4 mandibulari).

S‐a determinat stabilitatea dento-parodontală a molarului doi adiacent înainte și după intervenția chirurgicală, iar valorile obținute au fost analizate și comparate. Menționăm că valoarea inițială a stabilității dento-parodontale determinată a fost în limitele fiziologice în toate cele 20 de cazuri și nu s‐a decelat, clinc și radiologic, nicio leziune dento-parodontală inițială la dinții implicați în studiu. În cazul determinării inițiale, pentru încadrarea în limite fiziologice a mobilității molarului doi, s‐a folosit Tabelul 1. Acesta indică valorile Periotest pentru un parodonțiu sănătos în cazul fiecărui dinte, fiind împărțit pe sexe.

Tabelul 1. Valorile Periotest normale pentru fiecare dinte împărțite pe sexe
Femei 1/8 0/10 1/8 3/11 3/10 0/6 3/10 3/13 3/13 3/10 0/6 3/10 3/11 1/8 0/10 1/8
Bărbați 1/8 −2/8 −1/7 0/9 0/9 −1/4 1/9 1/11 1/11 1/9 −1/4 0/9 0/9 −1/7 −2/8 1/8
Dinte 1.8 1.7 1.6 1.5 1.4 1.3 1.2 1.1 2.1 2.2 2.3 2.4 2.5 2.6 2.7 2.8
3.8 3.7 3.6 3.5 3.4 3.3 3.2 3.1 4.1 4.2 4.3 4.4 4.5 4.6 4.7 4.8
Bărbați −3/5 −2/5 −3/4 −2/5 −1/3 −1/4 2/6 10/3 10/3 2/6 −1/4 −1/3 −2/5 −3/4 −2/5 −3/5
Femei −3/5 −2/8 −2/6 0/7 0/4 −1/4 3/9 3/13 3/13 3/9 −1/4 0/4 0/7 −2/6 −2/8 −3/5

Determinarea mobilității dento-parodonatele a fost efectuată cu aparatul Periotest M, produs de Medizintechnik Gulden, Germania. Acesta este un aparat de măsură care este folosit în medicina dentară. Cu ajutorul lui se detrmină caracterul variabil al parodonțiului și, indirect, mobilitatea dintelui, pe care le afișează sub formă de valori Periotest.

Procedura de măsurare este electromagnetică. Prin acționare electrică și monitorizare electronică, vârful aparatului percutează dintele de 16 ori. Întreaga procedură durează aproximativ 4 secunde. Vârful este sensibil la presiune și înregistrează durata de contact cu obiectul testat. Dinții cu mobilitate crescută au o perioadă de contact mai lungă, iar valorile Periotest sunt mai ridicate, în timp ce dinții cu o mobilitate redusă au o perioadă de contact mai scurtă ceea ce se traduce prin valori Periotest mai scăzute.

Scara de valori Periotest se întinde de la −8 la +50. Cu cât valorile sunt mai mici, cu atât stabilitatea dintelui testat este mai mare (Tabelul 2).

Tabelul 2. Valorile Periotest
Gradul clinic de stabilitate dento-parodontala Valorile Periotest
O −08/+09
I +10/+19
II +20/+29
III +30/+50

Rezultate

Nu s‐au evidențiat modificări majore în ceea ce privește stabilitatea dento-parodontală a molarilor doi adiacenți, în majoritatea cazurilor valorile Periotest inițiale fiind aproape identice cu cele afișate după intervenția chirurgicală. Aceasta presupune o interesare minimă a acestor dinți și a sistemului lor de susținere (os, ligamente, cement) în timpul manoperelor de extracție a molarului trei.

În 7 cazuri din cele 20 (35 %) valoarea Periotest finală a fost sensibil mai mare decât cea inițială. În celelalte 13 cazuri (65 %) valoarea Periotest finală a fost mai mică sau egală cu valoarea determinată inițial. În toate cazurile valoarile Periotest, atât cea inițială cât și cea finală s‐au încadrat în limitele de referință stabilite pentru fiecare dinte (Tabelul 3).

Tabelul 3. Valorile Periotest măsurate la cei 20 de pacienți incluși în studiu
Pacient Sex Vârstă Dintele operat Valoarea 1 Valoarea 2 Valoarea de referință
1 F 22 3.8 1.3 1.7 −2/8
2 F 21 3.8 3.1 2.8 −2/8
3 F 25 1.8 5.5 5.2 0/10
4 F 24 4.8 2.2 2.1 −2/8
5 F 36 1.8 4.2 4.0 0/10
6 F 26 4.8 2.3 2.8 −2/8
7 F 24 3.8 1.8 1.8 −2/8
8 F 35 4.8 6.5 6.1 −2/8
9 M 27 1.8 3.4 3.1 −2/8
10 M 28 3.8 4.1 3.8 −2/5
11 M 24 3.8 1.2 2.1 −2/5
12 M 22 3.8 2.4 2.6 −2/5
13 M 27 4.8 3.2 3.2 −2/5
14 M 20 3.8 1.1 1.5 −2/5
15 M 18 2.8 2.3 2.2 −2/8
16 M 24 3.8 2.2 2.2 −2/5
17 M 22 4.8 1.9 2.3 −2/5
18 M 31 4.8 2.7 2.5 −2/5
19 M 20 3.8 0.2 0.4 −2/5
20 M 24 3.8 1.6 1.5 −2/5

De asemenea, din Tabelul 3 se observă că valorile Periotest crescute după intervenția chirurgicală au fost determinate doar în cazul molarilor inferiori.

Discuții

În literatura de specialitate se găsesc multe studii care tratează gradul de afectare parodontală a molarului doi adiacent unui molar trei inclus care a fost extras chirurgical. În majoritatea acestor studii este urmărit gradul de apariție a defectelor parodontale pe fața distală a molarului doi.

Într‐un studiu din anul 2004, Dobson urmărește felul în care regenerarea osoasă ghidată poate aduce îmbunătățiri ale atașamentului gingival și ale adâncimilor de sondare pe fața distală a molarului doi după extracția molarului trei. Rezultatele studiului au arătat că atât atașamentul gingival cât și adâncimile de sondare se imbunătățesc după extracția molarului trei. De asemenea, regenerarea osoasă ghidată nu oferă rezultate predictibile în comparație cu cazurile în care nu s‐a aplicat niciun tratament.

Într‐un alt studiu, publicat în anul 2012, Hassan și colab. au folosit xenogrefă și membrană în tratamentul alveolei postextracționale a molarului trei. Rezultatele studiului după 12 luni au arătat un nivel al osului alveolar și o adâncime de sondare mai bune în cazurile în care s‐a recurs la această metodă comparativ cu cazurile în care nu s‐a practicat niciun tratament postextracțional.

Richardson și Dobson, în 2005, publică o recenzie a literaturii de specialitate cu scopul de a identifica riscul real de afectare a molarului doi după extracția molarului trei adiacent. Concluziile recenziei, care a cuprins opt articole, a relevat faptul că atât nivelul osos cât și adâncimea de sondare rămân neschimbate sau chiar se imbunătățesc după extracția molarului trei.

Într‐un alt studiu, publicat în anul 2007, Karaca și colab. nu au găsit o legătură precisă între tipul de lambou folosit pentru extracția molarului trei și status‐ul parodontal al molarului doi adiacent.

După cum reiese și din exemplele de mai sus, literatura de specialitate oferă date oarecum contradictorii în privința status‐ului parodontal al molarului doi după extracția molarului trei adiacent inclus. Acest lucru poate fi explicat prin prisma mai multor aspecte dintre care menționăm gradul de sănătate al molarului doi înainte de intervenția chirurgicală, nivelul de incluzie și morfologia molarului trei, tehnica chirurgicală aplicată, experiența chirurgului etc.

Cu toate că nu au fost decelate modificări majore după intervenția chirurgicală, aceste aspecte sunt confirmate și de studiul nostru. După cum reiese din analiza rezultatelor (Tabelul 3), creșteri al valori Periotest, deși minore, au apărut doar în cazul molarilor mandibulari, unde intervenția chirurgicală are un grad mai ridicat de dificultate datorită structurii osului mandibular comparativ cu cel maxilar, morfologiei radiculare și poziției în os a molarului trei inclus.

Concluzie

O tehnică de extracție corectă și bine planificată a molarilor trei incluși nu afectează major stabilitatea dento-parodontală a molarilor doi adiacenți.

Bibliografie

  1. Bouloux GF, Steed MB, Perciaccante VJ. Complications of third molar surgery. Oral Maxillofac Surg Clin North Am. 2007 Feb;19(1):117–28.
  2. Akadiri OA, Obiechina AE. Assessment of difficulty in third molar surgery–a systematic review. J Oral Maxillofac Surg. 2009 Apr;67(4):771–774.
  3. Marciani RD. Third molar removal: an overview of indications, imaging, evaluation, and assessment of risk. Oral Maxillofac Surg Clin North Am. 2007 Feb;19(1):1–13.
  4. Karaca I, Simşek S, Uğar D, Bozkaya S. Review of flap design influence on the health of the periodontium after mandibular third molar surgery. Oral Surg Oral Med Oral Pathol Oral Radiol Endod. 2007 Jul;104(1):18–23.
  5. Richardson DT, Dodson TB. Risk of periodontal defects after third molar surgery: An exercise in evidence-based clinical decision-making. Oral Surg Oral Med Oral Pathol Oral Radiol Endod. 2005 Aug;100(2):133–137.
  6. Aloy-Prósper A, García-Mira B, Larrazabal-Morón C, Peñarrocha-Diago M. Distal probing depth and attachment level of lower second molars following surgical extraction of lower third molars: A literature review. Med Oral Pathol Oral Cir Bucal. 2010 Sep 1;15(5):e755–759.
  7. Peng KY, Tseng YC, Shen E, Chiu SC, Fu E, Huang YW. Mandibular second molar periodontal status after third molar extraction. J Periodontol. 2001 Dec;72(12):1647–51.
  8. Kan KW, Liu JKS, Lo E, Corbet EF, Leung WK. Residual periodontal defects distal to the mandibular second molar 6–36 months after impacted third molar extraction. J Clin Periodontol. 2002 Nov;29(11):1004–11.
  9. Hassan KS, Marei HF, Alagl AS. Does Grafting of Third Molar Extraction Sockets Enhance Periodontal Measures in 30- to 35-Year-Old Patients? J Oral Maxillofac Surg. 2011 Apr;70(4):757–64.
  10. Dodson TB. Management of mandibular third molar extraction sites to prevent periodontal defects. J Oral Maxillofac Surg. 2004 Oct;62(10):1213–1224.
  11. `

Acest articol face parte din:

Modificări:

  • 2012-12-13 01:41:59 test
  • 2012-09-01 00:33:42 log start
Licenţa Creative CommonsAceastă operă creată de Revista de chirurgie oro-maxilo-facială și implantologie este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 Ne-adaptată Creative Commons.