Palatul dur — La granița dintre patologia tumorală și cea infecțioasă

Rezumat

The hard palat at the border between infectios and tumoral pathology

The hard palat is a complex anatomical region from a strucural point of view and as a part of the region to which it belongs.
The proximity of the dento-alveolar process explains the forming of palatal abscesses and the palatal mucosa and submucosa with its numerous glands and the squamous keratinized epithelium is in correlation whith the rich tumoral pathology.
These two categories of the hard palatal lesions requier good knowledge in using the differential diagnosis (necessary even in the routin practice of any dental office) and further away good skills in managing the appropriate treatment planning with the right dispensarization for every situation.

Rezumat

Palatul dur este o zonă anatomică complexă din punct de vedere structural și ca integrare în contextul regiunii căreia aparține.

Astfel, vecinătatea procesului dento-alveolar explică apariția abceselor palatinale iar mucoasa și submucoasa palatină, cu numeroasele glande și epiteliul ei scuamos keratinizat se corelează cu bogata patologie tumorală de la acest nivel.

Aceste două categorii de leziuni ale boltii palatine necesită abilitate în mânuirea diagnosticului diferențial (necesară chiar în practica de rutina a unui cabinet stomatologic) și mai apoi dibăcie în stabilirea și materializarea planului de tratament adecvat, cu schema de dispenzarizare potrivită fiecărei situații.

Introducere

Afecțiunile palatulului dur sunt reprezentate de următoarele categorii patologice:

  1. leziuni infecțioase: abcese, osteite, chisturi radiculare extinse suprainfectate ;
  2. leziuni congenitale: chisturi fisurale — chistul nazopalatin, hemangioame ;
  3. tumori benigne: exostoze (ex. torus palatin), osteomul periferic, displazie fibroasă, adenom, adenom chistic, adenom cu celule bazale, sialadenom papiliform ;
  4. tumori maligne de origine epitelială: carcinomul spinocelular, cu origine în glandele salivare accesorii: carcinom adenoid chistic, carcinom mucoepidermoid, adenocarcinom, carcinom cu celule acinoase, carcinom cu celule clare, tumora mixtă malignizată sau cele prin invazie tumorală din structuri învecinate.

Material și metodă

Au fost incluși în studiu 10 pacienți consecutivi cu leziuni localizare la nivelul palatului dur, în perioada iulie 2011–iulie 2012, în compartimentele chirurgie OMF ale Spitalului CF și al Spitalului Județean Sibiu: 6 cu leziuni inflamatorii, unul cu exostoză, 3 cu formațiuni tumorale.

S‐au utilizat ca investigații paraclinice: radiografiile, CT și examenul histo-patologic.

Rezultate

Dintre cei 10 pacienți vom prezenta în continuare cele mai reprezentative cazuri.

Caz 1

Pacient de 80 de ani, edentat total maxilar se prezintă pentru o leziune afirmativ produsă de proteză.

La examenul clinic se constată prezența unei zone de os denudat, ce corespunde unei exostoze palatinale unilaterale (Figura 1).

Figura 1. Aspect clinic la prezentare

Proteza maxilară a fost foliată în zona respectivă de către medicul stomatolog, ulterior pacientul suportând piesa protetică.

S‐a practicat biopsia-exereză a leziunii și regularizarea exostozei, cu afrontarea gingivomucoasei și închidere per primam prin sutură (Figura 2).

Figura 2. Aspect clinic postoperator

Caz 2

Pacient de 53 ani, fumător, consumator cronic de băuturi alcoolice, se prezintă cu o leziune ulcerativă ușor reliefată, rotund-ovalară (Figura 3),

Figura 3. Aspect clinic oral

cu un diametru de aproximativ 3×2 cm în zona canin-premolară a palatului dur, având o evoluție de aproximativ trei luni (Figura 4).

Figura 4. Aspect intra-operator

Examenul CT evidențiază lipsa infiltrării osoase (Figura 5).

Figura 5. Examenul CT evidențiază formațiunea tumorală fără invazia stucurilor anatomice subiacente

Biopsia evidențiază o leziune displazică fibroasă, diagnostic care se confirmă și după extirpare.

Îndepărtarea leziunii se face până la nivel osos.

Defectul s‐a vindecat „per secundam”.

Pacientul este urmărit postoperator, neavând la un an semne de recidivă.

Caz 3

Pacient de aproximativ 29 ani având o formațiune tumorală rotund-ovalară la nivelul palatului dur posterior cu diametrul de aproximativ 4×3 cm ce a fost incizată de către un medic stomatolog din cauza confuziei cu un abces palatinal (Figura 6).

Figura 6. Adenom pleomorf — aspect clinic

Aspectul clinic și radiologic conduc tratamentul spre practicarea extirpării disecând pe capsula tumorală.

Rezultatul anatomopatologic este de adenom pleomorf.

Caz 4

Pacienta de 30 ani, fumătoare, având o formațiune tumorală rotund-ovalară de aproximativ 4×5 cm, cu o zonă ulcerativă pe suprafața ei, debutul fiind, conform relatării, în urmă cu aproximativ 3 luni (Figura 7).

Figura 7. Formațiune tumorală malignă — aspect clinic

Un medic stomatolog îi extrage 14, considerând că este un abces palatinal de la nivelul acestuia.

Examenul CT evidențiază o infiltrare osoasă, inclusiv în zona alveolară postextracțională 14, limitată la nivelul infrastructurii maxilare.

Aspectul clinic și al CT, apoi aspectul intraoperator (ce confirmă examenul CT de invazie osoasă) conduce tratamentul spre o rezecție a platoului alveolo-palatin. Prelevarea unei biopsii apare în acest context ca un act inutil.

Rezecția s‐a practicat de la nivelul lui 12 până la linia mediană și până la vălul palatin, iar defectul se protezează cu proteza obturator.

Rezultatul anatomopatologic este adenocarcinom.

În prezent efectuează radioterapie în cadrul secției de Oncologie.

Caz 5

Pacient cu abces palatinal, cu evoluție de câteva zile (Figura 8),

Figura 8. Abces palatinal — aspect clinic

pentru care s‐a practicat incizia și drenajul, ulterior efectuându‐se extracția lui 22.

Concluzii

Examinarea unui pacient cu leziune palatinală debutează cu o anamneză riguroasă și cu studierea atentă a contextului loco-regional.

Așa se poate face un diagnostic diferențial corect și mai apoi, corelând examenul clinic cu investigațiile paraclinice se poate contura diagnosticul final, care duce la o conduită terapeutică adecvată.

În cazul palatului dur, patologia tumorală și infecțioasă prezintă similitudini în aspectele clinice pretându‐se astfel la frecvente erori de diagnostic.

Acestea duc la instituirea unor tratamente neadecvate și consecutiv la neajunsuri și suferința suplimentară pentru pacient.

Astfel, triajul cazuistic la nivelul practicii de zi cu zi capătă o importanță deosebită.

Bibliografie

  1. Bucur A, Navarro Vila C, Acero J, Lowry J, editors. Compendiu de chirurgie oro-maxilo-facială. București, România: Editura Q Med Publishing; 2009.
  2. Williams P, Warwick R, Dyson M, Bannister L. Gray’s anatomy. 37th ed. London: Churchill Livingstone; 1989.
  3. Jones A, Hamilton J, Rowley H, Husband D, Helliwell T. Adenoid cystic carcinoma of the head and neck. Clin Otorlaryngol. 2003;22(5):434–443.
  4. Ishikawa M, Tsukamoto H, Yoneyama Y, Ikeuchi S, Terada T. Palatal tumors: Review and Imaging features; 2004. Available from: http://rsna2004.rsna.org/rsna2004/V2004/dps//media/134/PRESENTATION/Palatal%20tumor.pps .
  5. Waldron CA, El-Mofty SK, Gnepp DR. Tumors of the intraoral minor salivary glands: a demographic and histologic study of 426 cases. Oral Surg Pathol. 1988;66(3):323–333.
  6. Yorozu A, Sykes A, Slevin N. Carcinoma of the hard palate treated with radiotherapy: a retrospective review of 31 cases. Oral Oncology. 2001;37(6):493–497.

Acest articol face parte din:

Modificări:

  • 2012-06-01 00:33:42 log start
Licenţa Creative CommonsAceastă operă creată de Revista de chirurgie oro-maxilo-facială și implantologie este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 Ne-adaptată Creative Commons.