Citează
Rev. chir. oro-maxilo-fac. implantol.
volumul
3
numărul
2
paginile
5–8
01 iunie 2012
autori:
Roland Török1Mihai Bogdan Bucur2Alexandru Bucur2.
afilieri:
  1. Implant Institute Török, Nürnberg, Germania;
  2. UMF Carol Davila, București.
cuvinte-cheie:
sinus liftingCAS kit.

Sinus Liftul intern cu ajutorul frezelor calibrate

Rezumat

Crestal approach sinus kit

In this study sinus cavity approach method using CAS Kit we try to present advantages and disadvantages of this method, which provides sinus approach using special cutters and Schneideriene membrane elevation by hydraulic pressure.

Rezumat

În studiul metodei abordării cavității sinusale cu ajutorul CAS Kit vom încerca să prezentăm avantajele și dezavantajele acestei metode, care ne asigură o abordare crestală a sinusului cu ajutorul unor freze speciale, cât și elevarea membranei Schneideriene prin presiune hidraulică.

Introducere

Multiplele metode descrise în procedeul de sinus lift au determinat o perfecționare permanentă a metodelor chirurgicale și se pare că astăzi putem aborda crestal sinusul maxilar cu inserarea concomitentă a implanturilor la o grosime osoasă a crestei edentate laterale maxilare de numai 4 mm.

Prin metoda CAS Kit suntem limitați dacă lățimea crestei este de sub 8 mm, atunci recomandăm efectuarea unui sinus lift deschis cu augmentare concomitentă a pereților alveolari în direcția laterală.

Avantajul major al acestei metode este confortul pacientului în timpul și după intervenția chirurgicală cât și posibilitatea controlului integrității membranei Schneideriene în timpul intervenției chirurgicale.

Figura 1. Sistemul CAS Kit

Metodă și materiale

Abordarea sinusului se realizează printr‐un lambou mucoperiostal după incizia paracrestală mediană. Dacă creasta alveolară are o lățime de minim 8 mm realizarea lamboului va fi cât mai minimalistă, pentru a nu denuda peretele osos vestibular al sinusului.

După măsurarea exactă a grosimii osoase alveolare cu ajutorul unei ortopantomografii, DVT sau a CT, se realizează osteotomia cu freza pilot cu un stopper până la 1 mm de planșeul sinuzal.

Apoi toate frezele cu diametre de la 2,8 până la 4,1 mm vor fi folosite exclusiv cu stopperele. Cu prima freză de 2,8 mm se avansează progresiv până la planșeul sinuzal, iar lungimea finală se menține pentru toate frezele până la osteotomia finală, pentru a nu penetra prea adânc și a reduce riscul lezării membranei sinuzale.

Diferența dintre frezele acestui kit și frezele normale folosite în osteotomia în scopul inserării unui implant este geometria lor, care spre deosebire de frezele din tray‐urile implantologice, rumegușul osos provenit din forare este împins spre vârful activ al frezei și de aceea în momentul în care se perforează planșeul sinuzal membrana nu va fi lezată de vârful acriv al frezei de osteotomie.

Figura 2a. Osteotomia cu frezele pilot
Figura 2b. Osteotomia cu frezele pilot
Figura 3a. Alezarea
Figura 3b. Alezarea

După realizarea osteotomiei până la diametrul dorit în scopul inserării implantului se trece la elevarea mucoasei sinusale cu ajutorul unei seringi sterile de unică folosință, tubului de silicon și a capului activ care se aplica pe orificiul creat anterior prin osteotomie.

Pentru a ridica membrana se umple seringa cu ser fiziologic steril cu un volum prestabilit, se aplică piesa de silicon cu presiune pe orificiul osteotomiei, după care se injectează serul în sinus cu o presiune moderată.

Figura 4. Aplicarea piesei din silicon

După îndepărtarea piesei de silicon, fluidul injectat se va scurge în cavitatea orală. În caz contrar, membrana Schneideriană este perforată și se va trece la deschiderea laterală a sinusului, cu acoperirea perforației și augmentarea sinusului prin tehnica FISH.

Dacă membrana este intactă, se trece la augmentarea sinusului prin cavitatea creată anterior cu ajutor aplicatorului de material de augmentare, fără a exercita presiune.

Materialele de augmentare folosite în cazurile rezolvate cu ajuorul CAS Kit au fost un amestec de os xenogen și alogen, în proporție de 50 %∶50 %, în combinație cu lichid obținut prin metoda de centrifugare L‐PRF.

Implantele se inseră după augmentare, iar în cazurile unde grosimea peretelui osos vestibular este sub 2 mm se augmentează și aceasta regiune.

Figura 5. Implanturile inserate

Figura 6. Augmentarea

Regiunea augmentată a fost acoperită cu membrane PRF și cu membrane de colagen cu timp de resorbție de 4 luni

Figura 7. Aplicarea membranei resorbabile

Figura 8. Reacolarea lamboului și sutura

În toate cazurile operate după acest protocol s‐a trecut la descoperirea implanturilor și restaurarea protetică după 4 luni.

Discuții

Aceasta metodă a fost aplicată în peste 60 de cazuri, într‐un singur caz membrana sinuzală fiind perforată, situație care a impus practicarea sinus-liftului deschis în aceeași intervenție.

Pacienții au prezentat edeme mult mai reduse după intervenție și în două cazuri au apărut hematoame postoperatorii, care s‐au remis în interval de 5 până la 7 zile, după tratamentul local cu unguent pe bază de heparină.

Asocierea la materialele de augmentare alogen cu PRF (Plated Rich Fibrin) permite realizarea unei regenerări osoase rapide, iar materialul xenogen asigură stabilitatea volumerică pe termen lung a osului nou format.

Concluzii

Rata de succes de 97 % arată că această metodă este sigură și foarte bine tolerată, prezentând o morbiditate mult mai redusă a pacienților tratați prin metoda descrisă anterior.

Timpul operator este mai redus și riscul perforării membranei Schneideriene este minimalizat.

Experiența noastră cu acest procedeu arată că există alternative la metoda sinus liftului închis descrisă de Summers cu ajutorul osteotoamelor, care sunt împinse în cavitatea sinusală cu ajutorul loviturilor de ciocan, procedeu ce presupune o experiență mare a chirurgului.

Bibliografie

  1. Bensaha T. Evaluation of the capability of a new water lift system to reduce the risk of Schneiderian membrane perforation during sinus elevation. Int J Oral Maxillofac Surg. 2011 Aug;40(8):815–20.
  2. Bernardello F, Righi D, Cosci F, Bozzoli P, Soardi Carlo M, Spinato S. Crestal sinus lift with sequential drills and simultaneous implant placement in sites with<5 mm of native bone: a multicenter retrospective study. Implant Dent. 2011 Dec ;20(6):439–44.
  3. Checchi L, Felice P, Antonini ES, Cosci F, Pellegrino G, Esposito M. Crestal sinus lift for implant rehabilitation: a randomised clinical trial comparing the Cosci and the Summers techniques. A preliminary report on complications and patient reference. Eur J Oral Implantol. 2010 Autumn ;3(3):221–32.
  4. D’Amato S, Borriello C, Tartaro G, Itro A. Maxillary sinus surgical lift. Summers’ technique versus lateral surgical approach>. Minerva Stomatol. 2000 Jul-Aug ;49(7-8):369–81.
  5. Defrancq J, Vanassche B. Less invasive sinus lift using the technique of Summers modified by Lazzara. Rev Belge Med Dent (1984). 2001 ;56(2):107–24.
  6. Mazor Z, Horowitz RA, Del Corso M, Prasad HS, Rohrer MD, Ehrenfest DMD. Sinus floor augmentation with simultaneous implant placement using Choukroun’s platelet-rich fibrin as the sole grafting material: A radiologic and histologic study at 6 months. J Periodontol. 2009 Dec ;80(12):2056–64.
  7. Rothamel D, Torök R, Neugebauer J, Fienitz T, Scheer M, Kreppel M, et al. FISH-Technik und Angioselektivität. Neues aus der Welt der Kollagenmembranen. Orale Implantologie. 2011 ;7:2–11.
  8. Simonpieri A, Del Corso M, Vervelle A, Jimbo R, Inchingolo F, Sammartino G, et al. Current Knowledge and Perspectives for the Use of Platelet-Rich Plasma (PRP) and Platelet-Rich Fibrin (PRF) in Oral and Maxillofacial Surgery. Part 2: Bone Graft, Implant and Reconstructive Surgery. Curr Pharm Biotechnol. 2011 Jun ;13(7):1231–56.
  9. Stern A, Green J. Sinus lift procedures: an overview of current techniques. Dent Clin North Am. 2012 Jan ;56(1):219.
  10. Török R, Bucur MB, Tănase G. Avantajele osteoplastiei de adiție cu blocuri osoase liofilizate în lifting sinus. Rev chir oro-maxilo-fac implantol. 2011 Mar;2(1):10–14. Available from: http://www.revistaomf.ro/(19) .
  11. Uckan S, Tamer Y, Deniz K. Survival Rates of Implants Inserted in the Maxillary Sinus Area by Internal or External Approach. Implant Dent. 2011 Dec ;20(6):476–9.

Acest articol face parte din:

Modificări:

  • 2012-06-01 00:33:42 log start
Licenţa Creative CommonsAceastă operă creată de Revista de chirurgie oro-maxilo-facială și implantologie este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 Ne-adaptată Creative Commons.