Mobilitatea dento-parodontală după intervenții chirurgicale periapicale

Despre Autori

Horațiu Urechescu* Marius Pricop* Emil Urtilă*

*Disciplina de Chirurgie Maxilo-Facială – U. M. F. Victor Babeș – Timișoara, România

Rezumat

Acest studiu a urmărit să evalueze și să compare stabilitatea dentară după intervențiile chirurgicale periapicale.

În studiu au fost incluși 20 de pacienți care au fost supuși unor intervenții chirurgicale pentru diferite afecțiuni periapicale în cadrul Clinicii de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială Timișoara. La intervale de timp stabilite, corelat cu etapele tratamentului și procesului de vindecare, a fost determinată stabilitatea dentară. Valorile obținute au fost comparate cu valorile fiziologice de referință pentru fiecare dinte. Stabilitatea dentară a fost determinată cu aparatul Periotest M, (Medizintechnik Gulden, Germany).

Evaluarea rezultatelor a arătat că stabilitatea dentară nu a suferit modificări importante după intervenția chirurgicală comparativ cu valorile inițiale determinate înaintea instituirii oricărui tratament.

Chirurgia periapicală are un prognostic bun în ceea ce privește stabilitatea dento-parodontală, proporțională cu dimensiunea mică a leziunii periapicale și a porțiunii din rădăcină care se rezecă.

Abstract

Tooth stability after periapical surgery

The present study sought to evaluate and compare tooth stability after periapical surgery.

The study included 20 patients who were subjected to periapical surgery within Timișoara’s Oro-Maxillo-Facial Surgery Department for different periapical lesions.

During established time intervals, in relation to the stages of the treatment and healing process, tooth stability was determined. This values were compared with the biological reference value of each tooth. Tooth stability determinations were made with Periotest M, Medizintechnik Gulden, Germany.

The evaluation showed that the tooth stability does not undergo major changes after surgery comparated with the initial value which was determined before establishing any kind of treatment.

The periapical surgery has a good prognosis regarding tooth stability, proportional to the size of periapical lesion and the fragment of the root that is removed.

Introducere

Endodonția modernă permite tratamente eficiente și de calitate ale diverselor afecțiuni periapicale. În unele situații clinice, din diferite cauze, metodele endodontice tradiționale nu oferă rezultatele scontate. În aceste situații, chirurgia periapicală completează tratamentul endodontic, reușind astfel să mențină un dinte funcțional. Cea mai întâlnită intervenție chirurgicală periapicală sau endodontică este rezecția apicală.

Stabilitatea dinților naturali este influențată de numărul, lungimea, divergența și suprafața rădăcinilor, gradul de sănătate a structurilor dentare și anatomia osului alveolar. Acești parametri sunt adesea modificați de afecțiunile periapicale (chiste sau granuloame) și de tratamentul chirurgical care este instituit.

Obiective

Studiul urmărește să evalueze și să compare stabilitatea înainte de intervențiile chirurgicale periapicale și în cadrul procesului de vindecare. De asemenea, studiul încearcă să determine modul în care patologia periapicală și intervențiile chirurgicale periapicale influențează stabilitatea dentară.

Material și metodă

În studiu au fost incluși 20 de pacienți, 11 femei și 9 bărbați cu vârste cuprinse între 21 și 58 de ani, cu diferite afecțiuni periapicale, care au fost supuși unor diverse intervenții chirurgicale în cadrul Clinicii de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială din Timișoara. La intervale de timp stabilite, corelat cu etapele tratamentului și ale procesului de vindecare, mobilitatea dento-parodontală a fost determinată. Prima determinare a fost făcută înainte de instituirea oricărui tratament, a doua după o săptămână de la intervenția chirurgicală, a treia după patru săptămâni de la intervenția chirurgicală, iar a patra determinare după opt săptămâni de la intervenția chirurgicală. Valorile obținute au fost comparate cu valoarea de referință pentru fiecare dinte. Determinarea mobilității dento-parodonatele a fost efectuată cu aparatul Periotest M.

Periotest M, produs de Medizintechnik Gulden, Germania, este un aparat de măsură folosit în medicina dentară pentru următoarele aplicații: evaluarea integrării implantelor dentare, diagnosticarea și evaluarea parodontopatiilor (Periotest M măsoară mobilitatea dintelui, pe care o afișează sub formă de valori Periotest), măsurarea încărcării ocluzale.

Procedura de măsurare este electromagnetică. Prin acționare electrică și monitorizare electronică, vârful aparatului percutează dintele sau implantul de 16 ori. Întreaga procedură durează aproximativ 4 secunde. Vârful este sensibil la presiune și înregistrează durata de contact cu obiectul testat. Dinții cu mobilitate crescută au o perioadă de contact mai lungă, iar valorile Periotest sunt mai ridicate, în timp ce dinții cu o mobilitate redusă au o perioadă de contact mai scurtă ceea ce se traduce prin valori Periotest mai scăzute.

Scara de valori Periotest se întinde de la -8 la +50. Cu cât valorile sunt mai mici, cu atât stabilitatea dintelui testat este mai mare (Tabelul 1).

n
Tabelul 1. Valorile Periotest
Gradul clinic de stabilitate dento-parodontala Valorile Periotest
O -08/+09
I +10/+19
II +20/+29
III +30/+50

De asemenea există tabele pentru dinții naturali care indică valorile Periotest pentru un parodonțiu sănătos. Aceste tabele sunt împărțite pe sexe pentru fiecare dinte (Tabelul 2).

n
Tabelul 2. Valorile Periotest normale pentru fiecare dinte împărțite pe sexe
Femei 1/8 0/10 1/8 3/11 3/10 0/6 3/10 3/13 3/13 3/10 0/6 3/10 3/11 1/8 0/10 1/8
Barbați 1/8 -2/8 -1/7 0/9 0/9 -1/4 1/9 1/11 1/11 1/9 -1/4 0/9 0/9 -1/7 -2/8 1/8
Dinte 1.8 1.7 1.6 1.5 1.4 1.3 1.2 1.1 2.1 2.2 2.3 2.4 2.5 2.6 2.7 2.8
3.8 3.7 3.6 3.5 3.4 3.3 3.2 3.1 4.1 4.2 4.3 4.4 4.5 4.6 4.7 4.8
Barbati-3/5 -2/5 -3/4 -2/5 -1/3 -1/4 2/6 10/3 10/3 2/6 -1/4 -1/3 -2/5 -3/4 -2/5 -3/5
Femei -3/5 -2/8 -2/6 0/7 0/4 -1/4 3/9 3/13 3/13 3/9 -1/4 0/4 0/7 -2/6 -2/8 -3/5

Rezultate

Deși la pacienții incluși în studiu au fost decelate radiologic procese infecțioase periapicale de diferite dimensiuni, mobilitatea dento-parodontală determinată înainte de intervenț ia chirurgicală nu a fost afectată. Valorile de mobilitate preoperatorie s‐au încadrat în limitele de referință descrise în literatura de specialitate. După intervenția chirurgicală, s‐a observat o oscilație minoră a mobilității dento-parodontale, fără a depăși limitele fiziologice (Tabelul 3).

Tabelul 3. Valorile Periotest măsurate la cei 20 de pacienti inclusi în studiu
Pacient Sex Vârstă Dintele operat Valoarea 1 Valoarea 2 Valoarea 3 Valoarea finală Valoarea de referintă
1 F 22 1.5 2,7 3,4 3,7 3,5 3/11
2 F 21 2.3 1,2 1,3 1,1 0,9 0/6
3 F 25 1.1 2,6 2,8 2,6 2,6 3/13
4 F 24 2.3 0,5 0,7 0,7 0,6 0/6
5 F 36 1.3 2,5 2,6 2,6 2,6 0/6
6 F 57 1.1 11,5 11,2 10,8 10,8 3/13
7 F 39 1.5 2 2,2 2,3 2,3 3/11
8 F 51 3.2 13 12,8 13 13,1 3/9
9 F 41 1.2 9,1 8,7 8,6 8,6 3/10
10 F 28 1.3 3,1 3,5 3,4 3,3 0/6
11 F 32 1.3 0,9 1,4 1, 4 1,3 0/6
12 M 22 2.3 −2,1 −2,6 −2,5 −1,9 -1/4
13 M 58 4.3 7 6,8 6,5 6,4 -1/4
14 M 20 1.3 0,9 1 0,5 0,3 -1/4
15 M 30 3.3 2,4 2,5 2,3 2,3 -1/4
16 M 24 1.1 2,2 2,7 2,6 1,9 1/11
17 M 22 2.3 2,1 2,4 2,3 2,3 -1/4
18 M 31 1.5 6,5 7,1 6,8 6,7 0/9
19 M 36 4.1 8,9 9,5 9,6 9,5 3/10
20 M 40 1.4 3,7 3,6 3,7 3,5 0/9

Valorile ușor oscilante ale mobilității dento-parodontale la dinții supuși unei intervenții chirurgicale periapicale pot fi cauzate de afectarea structurilor de susținere a dintelui în timpul manoperelor chirurgicale. Alte explicații pot fi marja de eroare a aparatului folosit sau unele greșeli minore în poziționarea aparatului în cursul determinării.

Un alt obiectiv al studiului a fost determinarea mobilității dento-parodontale la dinții vecini celor care au fost supuși intervenției chirurgicale. Nu au fost observate modificării ale stabilității în nici un caz.

În cazul unui bărbat în vârstă de 22 de ani cu o afecțiune periapicală la dintele 2.3, stabilitatea dento-parodontală inițială a fost −2,1, în limita de referință (−1/4), și nu a suferit modificări majore după intervenția chirurgicală, având la ultima determinare valoarea −1,9 (figurile 1–4).

Figura 1. determinarea stabilitatii dento-parodontale preoperator

Figura 2. procesul periapical care a erodat tabla osoasă vestibulară

Figura 3. cavitatea osoasă rezultată în urma rezecției apicale și suprafața de rezecție

Figura 4. aspect la finalul intervenției. Sutura

În alt caz, al unui bărbat în vâ rstă de 40 de ani, diagnosticat cu o leziune periapicală de dimensiuni mai mari la nivel 1.4, stabilitatea dento-parodontală măsurată inițial a avut o valoare mai mare (3,7), dar fără să depășească valoarea de referință (0/9). Valorile determinate ulterior au avut o oscilație minoră, ultima valoare determinată fiind 3,5 (figurile 5–9).

Figura 5. Aspectul radiologic preoperator

Figura 6. Determinarea stabilității dento-parodontale

Figura 7. Aspectul intraoperator

n

Figura 8. Cavitatea osoasă mare rezultată

Figura 9. Aspectul la finalul intervenției

Discuții

Procesele infecțioase periapicale de dimensiuni variate, care permit păstrarea dintelui funcțional pe arcadă prin tratament combinat endodontic și chirurgical nu afectează major stabilitatea dento-parodontală, cu toate că interesează direct structurile de susținere ale dintelui.

Acest fapt poate fi explicat prin gradul minim de interesare a osului alveolar periapical, a țesutului periodontal și a cementului, astfel de procese întinzându‐se nu mai mult de treimea apicală a rădăcinii dintelui respectiv.

Chirurgia periapicală are un prognostic bun în ceea ce privește stabilitatea dento-parodontală, fapt ce poate fi explicat prin cantitatea minim necesară de țesuturi patologice îndepărtate și prin capacitatea de regenerare a țesuturilor sănătoase care asigură în continuare un bun suport pentru dinte. De asemenea, o tehnică chirurgicală corect executată poate duce la o îmbunătățire a prognosticului.

Procesele infecțioase cu o întindere mai mare nu au făcut obiectul studiului pentru că astfel de dinți nu pot fi tratați conservativ. În aceste cazuri se recomandă extracția dentară.

Concluzii

Chirurgia periapicală are un prognostic bun în ceea ce privește stabilitatea dento-parodontală, aceasta fiind direct proporțională cu dimensiunea leziunii, cantitatea de țesuturi periapicale afectate care se îndepărtează și cu porțiunea din rădăcină care se rezecă.

Bibliografie

  1. Feller L, Lemmer J. Tooth mobility after periodontal surgery. SADJ. Nov 2004;59(10):407, 409–11.
  2. Berthold C, Holst S, Schmitt J, Goellner M, Petschelt A. An evaluation of the Periotest method as a tool for monitoring tooth mobility in dental traumatology. Dent Traumatol. Apr 2010;26(2):120–8.
  3. Goellner M, Berthold C, Holst S, Wichmann M, Schmitt J. Correlations between photogrammetric measurements of tooth mobility and the Periotest method. Acta Odontol Scand. 2011 Apr 19;
  4. Azarpazhooh A, Shah PS. Endodontic surgery prognostic factors. Evid Based Dent. 2011;12(1):12–3.
  5. Cantelmi G, Frei C, Von Arx T. Periotest-analysis in penradicular surgery: preliminary results of a clinical-prospective study. Schweiz Monatsschr Zahnmed. 2005;115(10):903–8.

Acest articol face parte din:

Modificări:

  • 2011-10-01 00:03:00
Licenţa Creative CommonsAceastă operă creată de Revista de chirurgie oro-maxilo-facială și implantologie este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 Ne-adaptată Creative Commons.